A fi încrâncenaţi pe „încrâncenaţi” este un pic fariseic...
Tot mai adesea vizionăm în peisajul mass-media "producţiile literare", "aserţiunile filosofice" şi "teleogumenele gazetăreşti" ale unor "personalităţi" cu vădite preocupări de "critici" şi de atenţi "gardieni" ai vieţii bisericeşti.
Datu" cu părerea pe teme de credinţă, care privesc chestiuni de "bucătărie internă", privirea de "paparazzi intelectuali" care scrutează aproape demonic în curtea bisericii sunt "picanterii-maliţioase", care pe unii îi indispun, pe alţii îi lasă reci, iar pe alţii îi indignează profund. Cel mai melancolic este când îi zăreşti foarte supăraţi pe tonul predicatorial, uneori, cu accente acut moralizatoare ale unor confraţi mai cu zel în "propovăduire"...
A fi de acord - a prióri - cu părerile cuiva - foarte încrâncenat pe "încrâncenaţii credinţei", fie el şi un Nume şi/sau un Cineva din "panteonul zeilor Ştiinţei" sau dintre "personalităţile" spaţiul public este imprudent, lipsit de discernământ, uneori stupid şi un pic fariseic.
Ba, chiar, e un "harakiri intectual" sau un "kamikaze imoral" şi primejdios pentru pregătirea şi formarea noastră intelectuală şi morală...este o atitudine similară cu acea repezeală precipitată de a înşfăca nesăţios cu incisivii din "pradă", fără a şti, dinainte, dacă vânatul este "digerabil" sau dacă nu cumva este o hrană "prea tare" pentru "dinţii lor de lapte" sau dacă "a filosofa" sau " a teologa" pe marginea unui subiect dificil, nu este poate, un exerciţiu deloc facil pentru o minte neantrenată în dialectica interdisciplinară sau în orizontul apofatic al Teologiei şi al Revelaţiei divine.
Într-o lume a "brainstorming-ului" cultural, a liberalismului ideologic şi al laxismului moral bântuie nestingherită prin creierele unora "molima" ereziilor şi a neo-ereziilor, pentru care, altă dată..., erai caterisit sau excomunicat ...
Dacă ar fi să ne amintim de predica Sf. Ioan Botezătorul, desigur că, s-ar găsi câte vreun erudit, filozof sau cărturar,... care foarte vigilent, ca şi odinioară, cărturarii şi fariseii contemporani cu Iisus, să-l eticheteze ca ... "încrâncenat" al credinţei, iar dacă îl meţionăm pe Sf Ioan Hrisostom, alt "încrâncenat" predicator, numit - pe bună dreptate - <Gură de Aur>, cu certitudine, mulţi intelectuali "rafinaţi" , "academici" emancipaţi şi "liberi cugetători" ar deveni "neliniştiţi"...
Veghea creştină, trezvia duhovnicească şi credinţa au un rol corectiv, nu coercitiv la adresa raţiunii, a divagaţiilor elucubrante ale minţii, ale spiritului creator, însă impasul liberilor cugetători în faţa "dogmelor" credinţei, este, de fapt, a celor care "tăgăduiesc puterea credinţei", care îl tăgăduiesc pe Domnul nostru Iisus Hristos şi Revelaţia Sa dumnezeiască - păstrată şi propovăduită de Biserică.
A prióri -putem accepta doar Adevărul revelat, cuvintele Cuvântului, a Logosului divin întrupat, ceea ce a spus Hristos Dumnezeu...El fiind "Calea, Adevărul şi Viaţa", fără probleme de conştiinţă şi de problematizare, însă discursurile filozofice, ca şi celelalte aserţiuni mai mult sau mai puţin "ştiinţifice" chiar şi cuvântările teologale, pot fi "amendate", criticate, interpretate, comentate;
Însă, ar fi de dorit, să se facă cu eleganţă, fără maliţii, fără impulsivităţi feministe şi nici cu mânie proletară sau cu ironii fariseice;
La fel de penibilă ca şi "încrâncenarea" predicaţională poate fi şi "grimasa" dezavuării şi "crisparea" facială şi verbală "usturătoare" , cei drept mai subtilă şi "părut- rafinată" a intelectualului infatuat şi cinic sau a cosmopolitului pretins-emancipat care te "desfiinţează cu stil", cu "rafinament literar"...
De aceea, consider şi susţin ideea că, vremea apologeţilor creştini nu a apus..., ci dimpotrivă, este timpul să mărturisim credinţa cu ardoare , cu "înflăcărare" teologică, pentru ca "să prisosească înţelepciunea noastră mai mult decât cea a cărturarilor", altminteri, apostazia generală ne găseşte complici şi pe noi în atitudinea noastră de "căldicei" relaxaţi şi cosmopoliţi , care în loc de apărători "fierbinţi" ai credinţei, ai adevărului şi a tututor valorilor creştinismului acesta plin de frumuseţe şi de iubire adus de Mântuitorul în lume, devenim detractorii moderni ai Bisericii şi ai Evangheliei lui Hristos...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu